SUGE-O, RAMONA - de Andrei Ciobanu (Sezonul II EPISODUL 4 )

Am scos telefonul din buzunar mai repede decât m-aș fi descheiat la pantaloni în fața Monicăi Bellucci (care apropo, este cea mai frumoasă femeie de pe Pământ. Adică nu dacă o compari cu una tânără și fragedă de 21-22 de ani. Așa, pentru categoria ei de vârstă, de femeie trecută prin viață, cu bune și rele, cu suișuri și coborâșuri, ea este cea mai bună. Cel mai mișto MILF, ca să o zicem pe aia dreaptă). Deschid mesajul, citesc și mă sperii. Inima îmi bătea cu putere, sângele îmi pompa în vene și sfincterul anal mi se tot micșora. În mesaj scria ceva de genul: ”Unde umbli, măi animalule la ora asta? Lasă că vii tu acasă și-ți arăt eu ție. Dacă n-ai să poți să te trezești mâine să mergi la școală, te dezmoștenesc. Cu dragoste, Mama”. Că e și amuzantă maică-mea, ca om. Are așa, un simț al umorului foarte înfricoșător. Așa că, practic, am zburat spre casă. De unde să știe ea ce drame emoționale mă încearcă pe mine și cum bântui eu prin hoteluri ca Oana Roman prin KFC-uri? A doua zi, după ce am reușit să mă mențin în viață, deci trezindu-mă la timp pentru a merge la școală, după ore am sunat-o pe Alina. Nu răspundea nimeni. ”O fi ocupată”, gândeam eu. Dar, fiind obsesiv compulsiv, am mai sunat-o de vreo, să zic, 8 ori (nu mai știu exact dacă au fost 8 apeluri sau 26. Oricum, ceva de genul). La un moment dat, la cât am insistat, mă gândeam că aș putea să-i las ceva în căsuța vocală așa că așteptam semnalul. Acesta a venit într-un târziu pentru că am auzit în receptor (că o sunam de pe fix) ceva de genul ”Sunt Connect-R, după BIP lăsați mesaj”, așa că am făcut-o. Nu am primit niciun semn de la ea până seara, când, la un moment dat, izbăvire: îmi sună telefonul. Sar ca ars din pat, am dat jos popcornul care era lângă mine, am călcat pe câine, am împins-o pe bunică-mea în baie și am ajuns să răspund. Zic: - Alo? Cine te iubește pe tine, iubirea mea? - Doar tuuuuuu (așa ar fi fost dialogul dacă am fi trăit într-o manea) În loc de asta, am zis: - Da? - Bună, Andrei. Sunt #Ramona. Te-am sunat să te întreb cum te simți - Păi stai să vedem, iubita mea nu îmi răspunde la telefon de aseară, vorbesc cu tine la telefon și pierd filmul, bunică-mea zace pe gresie în baie, deci nu minunat. Dar ce-ți pasă ție? - Cum adică ”iubita ta”? zice ea, cu o voce semi-nervoasă. - Ce nu-nțelegi, Ramona? Persoana aia cu care mă plimb sub clar de lună, care îmi face omletă dimineața când dorm la ea și care îmi dă voie să îmi bag puța la ea în vagin, mai clar decât atât nu pot să fiu. - Știu, ce înseamnă o iubită, cretinule, dar tu nu ai primit niciun mesaj de la Alina aseară? - Tocmai ce ți-am spus că nu reușesc să dau de ea și următoarea ta întrebare este dacă nu am primit vreun mesaj de la e aseară? Nu, în pula mea, dacă ar fi să citez din Adi Despot. Și plus de asta, ce mesaj, la ce te referi? - Aa, la nimic. Vorbim mai târziu. Și îmi închide. ”Ce retardă!”, mă gândeam eu. Înnebuneam în casă, așa că, am decis să mă duc la Alina să văd care e faza și ce s-a întâmplat aseară. Am ajuns în fața ușii ei, am acoperit vizorul ca să nu știe cine e, am bătut la ușă și așteptam. Secundele se transformau în ore, minutele în ani și îmi simțeam stropii de transpirație cum cădeau de pe frunte, pe podea. De fapt, ca să fiu sincer, cădeau de pe frunte pe nas, că am nasul mare, dar ai înțeles tu epitetele. La un moment dat Alina deschide ușa. Se uită la mine surprinsă, belește ochii (deși, sincer, eu aș fi preferat să belească altceva) și îmi spune: - Andrei? Dar ce cauți aici? Oricât de dramatică și încărcată emoțional ar fi fost situația, era un singur lucru la care mă puteam gândi și pe care puteam să-l zic: - Alina, tu ești nebună? Cum căcat să deschizi atât de nonșalant ușa de la intrare când nu vezi nimic pe vizor și auzi bătăi în ușă mai puternice decât un seism? Ea se uita la mine și nu înțelegea cum am eu încă puterea să glumesc. Eu nu-i înțelegeam surprinderea. - Pot să intru? îi spun. - Cred că nu e o idee bună, mai bine ies eu. Și-a luat o bluză de trening și a ieșit din casă. ---VA URMA--- P.S.- lucrul incredibil care se întâmplase cu o seară înainte era cam așa: Alina îmi trimisese mesajul de despărțire, scriindu-l chiar de față cu Ramona. Însă, printr-o minune sau printr-o greșeală de la Orange (eu merg pe mâna minunii oricum), mesajul ăla nu a ajuns niciodată la mine. Ea credea că noi suntem despărțiți, Ramona credea că noi suntem despărțiți, eu habar nu aveam de toate astea. Așa că, SUGE-O,RAMONA!! Destinul și karma s-au pișat pe tine cu un jet puternic de vomă. Nu ți-a ieșit planul. Încă! P.P.S.- dacă nici ăsta nu era un semn că eu și Alina eram făcuți unul pentru celălalt, sincer, nu știu ce altceva ar fi fost. P.P.S.- SUGE-O,RAMONA! SUGE-O,RAMONA! SUGE-O,RAMONA! SUGE-O,RAMONA! SUGE-O,RAMONA! SUGE-O,RAMONA!