SUGE-O, RAMONA - de Andrei Ciobanu (EPISODUL 8 )

Prolog: partea asta o să fie destul de lungă, dar nu am cum să o ”rup” mai repede pentru că s-ar pierde din farmec. Rămăsesem la ce avea să-mi spună George (barmanul) după ce i-a zis Anemonei despre mine - Am vorbit cu Anemona, zise George și mi-a spus că i-ar face plăcere să te cunoască. Mi-a zis să îți spun să mergi până la ea, la recepție, să faceți cunoștință. În momentul ăla mi-a stat inima cum a stat Tăturșanu la golul lui Schalke. Am lăsat-o dracului de mahmureală și de tot și am mers în hotel. Nu îmi venea să cred că a zis asta, eu mă gândeam că mi-a zis George la mișto ca să își bată joc de mine sau ceva. Mă rog, am intrat în hotel, am mers spre recepție și am văzut-o. Mi-am făcut curaj să mă prezint și cu greu, am făcut-o. Am intrat un pic în vorbă și nu-i venea să creadă că e mai mare decât mine cu 3 ani. Era îmbrăcată tot în hainele de lucru, în acea cămașă de un alb superb (era un alb normal, nu era nimic deosebit, dar eu îl vedeam superb), fustița neagră, ecusonul în piept și părul blond care îi cădea mârșav peste umeri și se oprea acolo. Am stat un pic de vorbă, dar nu foarte mult pentru că ea era totuși la muncă. M-am așezat pe un fotoliu din barul hotelului și stăteam acolo așteptând ca ea să-și mai facă timp ca să mai vină să mai vorbim. La un moment dat, eram furat de ce era la televizor și dintr-o dată, am simțit o mână care se scurge ușor pe gâtul meu, din spate, atingându-mă cu unghiile, ușor și apăsat și am simțit o senzație incredibilă în corp. Nu am mai simțit așa ceva niciodată până atunci și nici de atunci până acum. A fost ca un șipot cristalin și rece peste o bucătărie încinsă dintr-un fast-food. M-am întors și ea s-a uitat la mine zâmbind, etalându-și dantura superbă și diamantul din dinte. Boxerii mei mă urau din nou. Am stabilit că în seara aia, după ce termină ea programul, o să ieșim la o plimbare. Era tot ce-mi doream. În acea noapte avea să fie finala campionatului de fotbal și ea trebuia să lucreze până se termina meciul. Al dracului meci, că a avut și prelungiri și lovituri de la 11 metri. Era deja ora 1 noaptea când s-a terminat meciul și holul hotelului se elibera încet-încet. Au mai rămas la o singură masă doi tipi, un pic amețiți, care montau la o badoacă din aia de vin de 5 litri. Anemona mi-a spus că nu poate să iasă din tură (în speranța mea că va intra în altă tură) până nu pleacă toți clienții din holul hotelului ca să poată aranja mesele și fotoliile, plecând apoi înapoi spre bar. Nici bine nu și-a terminat propoziția, că eu am mers și am aranjat toate mesele și tot ce mai era de ordonat pe acolo cu viteza unui bărbat care simte potențial de futut. Dar ăia nu plecau. Așa că, am deci să iau atitudine. Am mers la masa lor, m-am prezentat și am intrat în vorbă cu ei. Norocul meu a fost că ei erau și ei moldoveni, eu eram din Suceava, ei aveau alcool, eu eram din Suceava, ei erau amețiți, eu eram din Suceava. Așa că, m-am uitat la ei și le-am spus: -Am văzut că vă place fotbalul și voiam să vă spun că eu sunt fotbalist. Am semnat anul ăsta cu Steaua (îmi spuseseră ei că sunt steliști) și din sezonul viitor mă veți vedea la echipă. Știu că mă veți înțelege așa că aș vrea să vă spun un lucru. Domnilor, dragii mei moldoveni, am și eu o rugăminte la voi. O vedeți pe fata aia superbă de la bar? Eu trebuie să ies cu ea la o plimbare, dar ea nu poate să plece pentru că nu are voie să facă asta până nu plecați dumneavoastră de aici. Nu vreți să continuați sărbătoarea în holul hotelului de la etajul dumneavoastră? Ar însemna mult pentru mine. Clipă în care mi-am dat seama că joc ruleta rusească cu doi moldoveni beți, dar totul avea sens și eram sigur că va merita. Unul dintre ei s-a uitat la mine și mi-a spus: -Plecăm, dar numai cu o condiție. -Care? am întrebat eu oarecum îngrijorat. -Să ne dai un autograf că cine știe cât de mare fotbalist ai să fii. Eu eram pe jumate ușurat, pe jumate amuzat, dar am luat un șervețel și l-am mâzgâlit și l-am pus pe masă. Ei mi-au zi că nu-mi mulțumesc pentru că o să-mi mulțumească fata în seara asta și pentru ei. S-au ridicat și au plecat. M-am dus repede cu Anemona în cameră la ea să facă un duș și să se schimbe și așteptam cuminte pe pat. Ea a ieșit din baie, într-un prosop roșu aprins, la fel ca și dorințele mele în ceea ce o privea și a stins becul. Eu stăteam în pat, în stânga dulapului oarecum, iar ea a deschis ușile acestuia pentru a se schimba departe de văzul meu. M-a rugat ghiduș să nu trag cu ochiul. Eu nu am ascultat-o, evident, însă tot ce vedeam, era o siluetă într-o umbră, din cauza întunericului din cameră și a luminii difuze care bătea de la un stâlp de afară. Nu mă puteam opri din privit. Părul ud i se revărsa pe spate ca 100 de bice peste corpul meu, sânii fermi și mari atingeau prosopul într-un mod care mă făcea să fiu gelos pe un prosop și picioarele-i stăteau incredibil de aproape și de departe, în același timp, de gura mea. A fost genul de imagine pe care oricât de mult ai încerca să o descrii cu cea mai mare acuratețe posibilă, tot va părea exagerată pentru cel care citește. Ea s-a terminat de îmbrăcat, iar eu aproape că m-am terminat. A venit, m-a luat de mână și mi-a spus: -Hai să mergem pe plajă. Dar vreau să-ți spun încă de acum că eu am prieten și nu aș vrea să-ți faci o părere proastă despre mine. Informația asta m-a lovit la fel de dureros ca o naștere prematură și ca o labă cu o mână uscată, la un loc. Nu mai înțelegeam ce se întâmplă, de ce ar ieși cu mine, dar totodată mi-ar spune că are iubit, de ce m-ar lua la ea în cameră și s-ar schimba între ușile de la dulap, loc unde era clar că o văd și nu ar face asta în baie, dar în același timp mi-ar tăia aripile înainte să ieșim spre plajă. Ei bine, am înțeles de ce, când am ajuns pe plajă. Eu uitasem că ea era mai mare decât mine, femeie în toată firea, care știe exact ce vrea, când vrea și cum vrea, spre deosebire de Ramona, care din partea mea putea s-o sugă în clipa aia, oricum nu mai exista.