SUGE-O, RAMONA - de Andrei Ciobanu (EPISODUL 7 )

Prolog: o să îți povestesc ce s-a întâmplat la mare în mai multe părți pentru că e prea multă acțiune pentru o singură postare. Am ajuns la mare după un drum lung de vreo 7-8 ore cu mașina. Am găsit hotelul unde aveam cazare și am intrat. Știi senzația aia când termini de făcut bagajul și ai impresia că ai uitat să pui ceva? Ei bine, ai mei puseseră totul, de la bețișoare de ureche până la șireturi de rezervă, dar au uitat acasă, pe televizor, biletele de cazare. Așa că, aveam de așteptat până trimiteau cei de la agenție un fax cu biletele la recepția hotelului ca să ne facem check-in-ul. Între timp, eu am intrat pe holul hotelului, spre recepție, târâind un troller după mine și un rucsac în spate. Cum mergeam eu încet și încă excitat de amintirile nopții trecute, la un moment dat, în recepția hotelului, privirea îmi este furată de o persoană. Era o fată superbă, blondă, cu trăsături de turcoaică, îmbrăcată cu o cămașă albă, o fustă neagră până la genunchi și cu un ecuson în piept pe care scria un nume. Era ceva care începea cu ”A”, dar nu putea să descifrez pentru că eu când îmi îndreptam privirea spre ecusonul din pieptul ei, nu la ecuson mă uitam. În clipa aia am înghețat și mă uitam la ea cu aceeași privire cu care te uiți prima oară la un film porno sado-maso german, adică fără să clipești și fără să-ți vină să crezi că poate să existe așa ceva. Fără să exagerez, am stat și m-am holbat la ea vreo 10 minute pe ceas. La un moment dat m-a văzut și ea pe mine și mi-a zâmbit. Avea un zâmbet evadat din basmele lui Hans Christian Andersen, niște buze cărnoase, superbe și avea diamant în dinte. Am reușit să ne cazăm și am urcat în camere, însă eu încă nu îmi revenisem din apoplexia cerebrală pe care o suferisem în holul hotelului. Pentru a nu lungi povestea cu detalii fără sens, trebuie să știi că m-am împrietenit într-o seară cu unul dintre barmanii de la terasa hotelului. Era în anul ăla Campionatul Mondial sau European de fotbal (nu mai știu exact) și am văzut meciul împreună, după care am mai rămas pe terasă să mai bem o bere. Și cum stăteam eu așa, la un moment dat a venit o țigancă la noi care cânta la acordeon o manea obosită din aia de scos cartofii mai cu spor. Singurul lucru mai urât decât fața ei, era vocea. Făcând o paranteză, tu ai auzit melodiile pe care le-am făcut eu cu Sergiu probabil (dacă nu, caută pe net Unu-ntr-altu, Mica rugăminte, U.N.C.U.I. etc) și știi că am un pic de voce. Și tu mai știi că eu sunt din Suceava, deci clar știam toate manelele din anul ăla. Eu i-am zis țigăncii ăleia să cânte doar instrumentala la acordeon și să mă lase pe mine să când partea de voce. Și am început să cânt cu țiganca. La un moment dat se adunaseră oameni în jurul nostru să ne asculte, iar noul meu prieten, George (barmanul) mă rugase să cânt ceva despre copii că-i era dor de fiul lui. În clipa în care am terminat de cântat melodia aia ”Tăticul meu”, i-am observat ochii în lacrimi. S-a uitat la mine și mi-a zis: -Tu stai aici cu mine și îmi cânți toată noaptea. Eu îți dau de băut și de mâncat, dar aici îmi stai. Mie nu îmi suna rău propunerea lui, așa că am acceptat-o. La un moment dat i-am zis că îmi e foame, iar el a mers și mi-a făcut la bucătăria terasei grătar, cartofi, mi-a adus bere, vin, sucuri și orice am vrut eu în momentul ăla. Cred că dacă i-o ceream pe maică-sa în seara aia la pachet cu nevastă-sa, mi le dădea. Eu, când am văzut cam cum merge treaba, mi-am dat seama că aș putea să aflu cine era fata care ma făcut să mă port 10 minute ca și cum aș fi avut sindromul Down în holul hotelului. Așa că, m-am uitat la el și l-am întrebat cine este fata aia blondă și drăguță care părea să lucreze la barul de la recepție. Clipă în care el s-a uitat la mine și mi-a spus: -Cine, Anemona? N-ai tu treabă cu ea. E o gagică din Mangalia, e venită cu 3 prietene să lucreze aici pe vară, dar nu te băga în seamă. Eu am auzit că sunt video-chat-iste. Pe mine nu mă interesa chestia asta că nu era ca și cum mă însuram cu ea. Mi-a spus că are camera chiar lângă camera lui și că o să-i spună de mine, poate o să vrea să facem cunoștință. Am mai stat și am băut/fumat/cântat până pe la 5 dimineața și apoi am plecat în camere. Următoarea zi, când plecam spre plajă, de la terasa lui George mă striga cineva disperat. Eu eram mahmur și adormit, nu prea aveam chef de stat la vorbe. Vocea insista. La un moment dat m-am întors și George, gras cum era, cu maioul transpirat și cu șlapii lui negri în picioare, fugea spre mine. Când m-a ajuns, gâfâind, mi-a zis: -Andrei, stai așa! Voiam să-ți spun că m-am întâlnit dimineață cu Anemona și i-am zis de tine și de toate dedicațiile pe care i le-ai făcut aseară. Eu, încă beat, dar oarecum bucuros, m-am uitat la el și l-am întrebat ce a spus Anemona. George, trăgând o gură de aer adânc în piept, și-a dat jos șapca, s-a uitat la mine și mi-a zis (...) --- VA URMA--- P.S.- nu am uitat de ”SUGE-O, Ramona”, dar e lungă povestea și mai durează până o scriu pe toată ca să pricepi de ce la finalul ei va fi un mare și fosforescent ”SUGE-O, Ramona” P.P.S.- o să continui toată povestea asta atâta timp cât veți vrea voi asta, așadar când o postare din #Ramona, va face mai puțin de 300 de like-uri, nu o să mai continui.